scânteieze

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din scânteia.

Pronunție

  • AFI: /skɨn.teˈje.ze/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru scânteia.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru scânteia.