scâncet

română

Etimologie

Din a (se) scânci + sufixul -et.

Pronunție

• AFI: /'skɨn.ʧet/

Substantiv

Declinarea substantivului scâncet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scâncet	scâncete
Articulat	scâncetul	scâncetele
Genitiv-Dativ	scâncetului	scâncetelor
Vocativ	scâncetule	scâncetelor

1. plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit.
2. vaiet (de păsări, de animale); scheunat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online