scâncit

română

Etimologie

Din verbul a (se) scânci.

Pronunție

• AFI: /skɨnˈʧit/

Substantiv

Declinarea substantivului scâncit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scâncit	scâncite
Articulat	scâncitul	scâncitele
Genitiv-Dativ	scâncitului	scâncitelor
Vocativ	scâncitule	scâncitelor

1. faptul de a (se) scânci; scânceală; (p.ext.) scâncet.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului scâncit
	Singular	Plural
Masculin	scâncit	scânciți
Feminin	scâncită	scâncite
Neutru	scâncit	scâncite

1. (mai ales despre copii) care scâncește.
2. (despre sunete, glas etc) tânguitor, jalnic.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din scânci.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru scânci.

Referințe

• DEX '98 via DEX online