scărmănător

română

Etimologie

Din a scărmăna + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /skər.mə.nə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului scărmănător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scărmănător	scărmănători
Articulat	scărmănătorul	scărmănătorii
Genitiv-Dativ	scărmănătorului	scărmănătorilor
Vocativ	scărmănătorule	scărmănătorilor

1. (rar) persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul.

Cuvinte derivate

• scărmănătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online