schoolteacher

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din school („școală”) + teacher („profesor, învățător”).

Pronunție

  • AFI: /ˈskuːlˌtiːtʃə(ɹ)/


Substantiv

schoolteacher, pl. schoolteachers

  1. (educ.) profesor, învățător, educator
    Our kids' schoolteacher gave them too much homework.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe