scobâlțire
Etimologie
Din scobâlți.
Pronunție
- AFI: /sko.bɨl'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului scobâlțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scobâlțire | scobâlțiri |
| Articulat | scobâlțirea | scobâlțirile |
| Genitiv-Dativ | scobâlțirii | scobâlțirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a scobâlți și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri