scrupul

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză scrupule < latină scrupulum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
scrupul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scrupul scrupule
Articulat scrupulul scrupulele
Genitiv-Dativ scrupulului scrupulelor
Vocativ scrupulule scrupulelor
  1. sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acțiunile, în munca, în realizările cuiva.

Locuțiuni

Expresii

  • A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative


Traduceri

Referințe