scutec

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Scutece

română

Etimologie

Origine îndoielnică.

Ar putea fi, cum se presupune în general, slavă skutŭ ("poală, fustă, partea din față a unui veșmânt femeiesc") (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335; Tiktin; Conev 83), confer sârbo-croată skut, rusă skutatĭ ("a înfășura"), albaneză skutinë ("îmbrăcăminte"), neogreacă σϰουτί (skoutí, "îmbrăcăminte"); dar rezultatul din română nu se explică formal, fiindcă -ec nu este sufix productiv în română (bulgară skuták, citat de Candrea nu se potrivește fonetic cu cel român).

Forma se potrivește mai bine latină scuticum, scutica, folosit în epoca clasică cu sensul de "bici din piele" (confer San Isidoro, V, 27, 15; Plummer, II, 26), și care s-a confundat, desigur, cu urmașii lui cutis, confer latină cutica "pieliță unui fruct, coajă", de unde italiană cotica, calabreză cútica (Battisti, II, 1147). Pornind de la *scuticum "curea de piele" sau "piele", s-ar putea explica și cuvântul român; pentru trecerea semantică de la ideea de "piele" la cea de "țesătură", confer scoarță și pentru derivare toscană scoticare ("a se jupui").

Pronunție

  • AFI: /'sku.tek/


Substantiv


Declinarea substantivului
scutec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scutec scutece
Articulat scutecul scutecele
Dativ-Genitiv scutecului scutecelor
Vocativ ' '
  1. bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfașă sugarii.
    Scutece pentru sugaci.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • În scutece = în fragedă copilărie


Traduceri

Referințe