secui

română

Etimologie

Din maghiară székely.

Pronunție

• AFI: /seˈkuj/

Substantiv

Declinarea substantivului secui
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	secui	secui
Articulat	secuiul	secuii
Genitiv-Dativ	secuiului	secuilor
Vocativ	secuiule	secuilor

1. persoană care face parte dintr-o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s-a așezat alături de populația românească în partea de sud-est a Transilvaniei.

Cuvinte derivate

• secuiesc
• secuime

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cesiu

Referințe

• DEX '98 via DEX online