semnatară

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din semnatar.

Pronunție

  • AFI: /sem.na'ta.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
semnatară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ semnatară semnatare
Articulat semnatara semnatarele
Genitiv-Dativ semnatarei semnatarelor
Vocativ semnataro semnatarelor
  1. persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc.


Traduceri

Referințe