sertar
română
Etimologie
Din neogreacă sirtári.
Pronunție
- AFI: /ser'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului sertar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sertar | sertare |
| Articulat | sertarul | sertarele |
| Genitiv-Dativ | sertarului | sertarelor |
| Vocativ | sertarule | sertarelor |
- parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară.
- Sertarul mesei.
- organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor.
- Sertar la o conductă.
- element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui.
- Sertar pentru reglarea circulației unui fluid.
Sinonime
- 1: (franțuzism rar) tiroar, (înv. și reg.) sicriu, (Ban. și Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiuc, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov., Mold. și Transilv.) șufladă, cutie
- 2: (tehn.) registru, șuber, ventil
- 3: (tehn.) vană
Cuvinte derivate
Traduceri
ladă mică la o mobilă care se poate trage în afară
|
|