sfârâit

română

Etimologie

Din a sfârâi.

Pronunție

• AFI: /sfɨ.rɨˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului sfârâit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfârâit	sfârâituri
Articulat	sfârâitul	sfârâiturile
Genitiv-Dativ	sfârâitului	sfârâiturilor
Vocativ	sfârâitule	sfârâiturilor

1. faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie: sfârâială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online