sfârcâire
română
Etimologie
Din sfârcâi.
Pronunție
- AFI: /sfɨr.kɨ'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfârcâire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfârcâire | sfârcâiri |
| Articulat | sfârcâirea | sfârcâirile |
| Genitiv-Dativ | sfârcâirii | sfârcâirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a sfârcâi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri