sfântă

Vezi și : Sfânta

Sfânta Elena

română

Etimologie

Din sfânt.

Pronunție

• AFI: /'sfɨn.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului sfântă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfântă	sfinte
Articulat	sfânta	sfintele
Genitiv-Dativ	sfintei	sfintelor
Vocativ	sfânto	sfintelor

1. (bis.) persoană recunoscută ca un exemplu desăvârșit al vieții creștine și consacrată ca atare, după moarte, de către biserică.
2. (fig.) femeie care duce o viață curată și cucernică.

Sinonime

• 1: (pop.) sântă

Cuvinte apropiate

• sfânt

Traduceri

persoană care și-a consacrat viața apărării religiei și care după moarte este considerată făcătoare de minuni

asturiană: santa (asturianu) f. bielorusă: святая (беларуская) (svjatája) f. catalană: santa (català) f. engleză: saint (English) franceză: sainte (français) f. galiciană: santa (galego) f. germană: Heilige (Deutsch) f. greacă: αγία (Ελληνικά) (agía) f. indoneziană: santa (Bahasa Indonesia) italiană: santa (italiano) f.

letonă: svēta (latviešu) f. macedoneană: светица (македонски) (svética) f. neerlandeză: heilige (Nederlands) m.f. poloneză: święta (polski) f. portugheză: santa (português) f. rusă: святая (русский) (svjatája) f. slovenă: svetnica (slovenščina) f. spaniolă: santa (español) f. ucraineană: свята (українська) (svjatá) f.

Etimologie

Din sfânt.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru sfânt.

Referințe

• DEX '98 via DEX online