sfărâmător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a sfărâma + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /sfə.rɨ.mə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfărâmător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfărâmător sfărâmătoare
Articulat sfărâmătorul sfărâmătoarele
Genitiv-Dativ sfărâmătorului sfărâmătoarelor
Vocativ sfărâmătorule sfărâmătoarelor
  1. mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec.


Traduceri

Referințe