sfințitură

română

Etimologie

Din a sfinți + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /sfin.ʦi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sfințitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfințitură	sfințituri
Articulat	sfințitura	sfințiturile
Genitiv-Dativ	sfințiturii	sfințiturilor
Vocativ	sfințitură	sfințiturilor

1. (rar) faptul de a sfinți; (concr.) obiect sfințit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online