sfințitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a sfinți + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /sfin.ʦi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfințitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfințitură sfințituri
Articulat sfințitura sfințiturile
Genitiv-Dativ sfințiturii sfințiturilor
Vocativ sfințitură sfințiturilor
  1. (rar) faptul de a sfinți; (concr.) obiect sfințit.


Traduceri

Referințe