silcă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'sil.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului silcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	silcă	silce
Articulat	silca	silcele
Genitiv-Dativ	silcei	silcelor
Vocativ	silcă	silcelor

1. sfoară cu care se leagă bucățelele de plută în frânghia carmacelor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cisla
• clisa

Referințe

• DEX '98 via DEX online