sillon

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche seillon. Confer siller și sillage.

Pronunție

  • AFI: /si.jɔ̃/


Substantiv

sillon m., sillons pl.

  1. (agr.) brazdă, arătură
  2. (fig.) urmă
    Un sillon de lumière.
  3. (p.anal.) rid, cută, zbârcitură
  4. (p.anal.) dungă, linie, vargă
  5. (anat.) crăpătură
    Les sillons du foie.
  6. (geol.) fisură

Sinonime

Cuvinte derivate

Omofone

Referințe