siluro

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină silūrus < greacă antică σίλουρος (sílouros).

Pronunție

• AFI: /si'luro/

Substantiv

siluro m., siluri pl.

1. (iht.) silurid, silur; (spec.) somn
2. (mar.) torpilă, torpedo

Sinonime

• 2: torpedine

Cuvinte derivate

• silurare

Etimologie

Derivat regresiv din silurare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru silurare.

Referințe

• Wikizionario

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină silūrus < greacă antică σίλουρος (sílouros).

Pronunție

• AFI: /si'lu.ɾu/

Substantiv

siluro m., siluros pl.

1. (iht.) silurid, silur; (spec.) somn

Sinonime

• bagre

Cuvinte apropiate

• silurídeo

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină silūrus < greacă antică σίλουρος (sílouros).

Pronunție

• AFI: /si'lu.ɾo/

Substantiv

siluro m., siluros pl.

1. (iht.) silurid, silur; (spec.) somn
2. (mar.) torpilă, torpedo

Sinonime

• 2: torpedo automóvil

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary