sincițiu

română

Etimologie

Din franceză syncytium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sincițiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sincițiu	sinciții
Articulat	sincițiul	sincițiile
Genitiv-Dativ	sincițiului	sincițiilor
Vocativ	sincițiule	sincițiilor

1. masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciuniști

Referințe

• DEX '98 via DEX online