sincopa

Vezi și : sincopă, sincopá, síncopa

română

Etimologie

Din franceză syncoper, confer sincopă.

Pronunție

• AFI: /sin.koˈpa/

Verb

Conjugarea verbului (se) sincopa
Infinitiv	a (se) sincopa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) sincopez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) sincopeze
Participiu	sincopat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a face să sufere sau a suferi o sincopă.

Cuvinte derivate

• sincopare
• sincopat

Cuvinte apropiate

• sincopal
• sincopă
• sincopism

Traduceri

a suporta, a face o sincopă

catalană: sincopar (català) engleză: syncopate (English) franceză: syncoper (français) germană: synkopieren (Deutsch) italiană: sincopare (italiano)

portugheză: sincopar (português) spaniolă: sincopar (español) suedeză: synkopera (svenska) turcă: senkoplamak (Türkçe)

Etimologie

Din sincopă.

Pronunție

• AFI: /sinˈko.pa/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru sincopă.

Referințe

• DEX online