situa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză situer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) situa
Infinitiv a (se) situa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) situez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) situeze
Participiu situat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; (p.ext.) a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a acționa de pe o anumită poziție.
  2. (v.tranz.) a așeza într-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe