situa

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : situă

română

Etimologie

Din franceză situer.

Pronunție

  • AFI: /si.tuˈa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) situa
Infinitiv a (se) situa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) situez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) situeze
Participiu situat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; (p.ext.) a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a acționa de pe o anumită poziție.
  2. (v.tranz.) a așeza într-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din situa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru situa.

Anagrame

Referințe