slujitor

română

Etimologie

Din a sluji + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /slu.ʒiˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului slujitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	slujitor	slujitori
Articulat	slujitorul	slujitorii
Genitiv-Dativ	slujitorului	slujitorilor
Vocativ	slujitorule	slujitorilor

1. (astăzi rar) persoană care slujește (pe cineva); servitor, slugă.
2. (înv.) oștean în slujba domnului țării sau a unui boier.
3. reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraș, jandarm.

Cuvinte derivate

• slujitoare
• slujitorime

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online