Sari la conținut

slujnicar

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slujnică + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /sluʒ.ni'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
slujnicar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slujnicar slujnicari
Articulat slujnicarul slujnicarii
Genitiv-Dativ slujnicarului slujnicarilor
Vocativ slujnicarule slujnicarilor
  1. (înv.) bărbat care se lasă întreținut de slujnice, amant al slujnicelor.


Traduceri

Referințe