smiorcăi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din smiorc. Confer a smârcâi.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
smiorcăi
Infinitiv a smiorcăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
smiorcăi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să smiorcăie
Participiu smiorcăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop. și fam.) a trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic.
  2. (v.intranz. și refl.) a plânge (alintat și prefăcut) sau a se prefaceplânge; a scânci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe