solfegia

română

Etimologie

Din italiană solfeggiare.

Pronunție

• AFI: /sol.fe.ʤi'a/

Verb

Conjugarea verbului solfegia
Infinitiv	a solfegia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	solfegiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să solfegieze
Participiu	solfegiat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă.

Cuvinte derivate

• solfegiere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online