solfegiu
română
Etimologie
Din italiană solfeggio.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului solfegiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | solfegiu | solfegii |
| Articulat | solfegiul | solfegiile |
| Genitiv-Dativ | solfegiului | solfegiilor |
| Vocativ | solfegiule | solfegiilor |
- mică piesă muzicală fără cuvinte, compusă în vederea exercițiilor; exercițiu vocal executat fără cuvinte, menit să dezvolte auzul și deprinderea de a citi notele muzicale.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online