solie

română

Etimologie

Din sol + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /'so.li.e/

Substantiv

Declinarea substantivului solie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	solie	solii
Articulat	solia	soliile
Genitiv-Dativ	soliei	soliilor
Vocativ	solie	soliilor

1. misiune, însărcinare încredințată unui sol.
2. (p.gener.) misiune, însărcinare, sarcină.
3. (fig.) menire.
4. (concr.) veste, mesaj (adus de un sol).
5. (concr.) grup de persoane trimise ca soli; delegație.

Expresii

• (înv.) A-și da solia = a expune obiectul misiunii sale, a-și îndeplini însărcinarea de sol; a da socoteală de misiunea avută

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online