sorț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Refăcut din sorți (pluralul lui soartă).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sorț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sorț sorți
Articulat sorțul sorții
Genitiv-Dativ sorțului sorților
Vocativ sorțule sorților
  1. (de obicei la pl.) sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasădecidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A trage la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți; b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților
  • A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți
  • A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație
  • Sorți de izbândă = posibilități de reușită; șansă


Traduceri

Referințe