sorțar

română

Etimologie

Din sorț + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /sor'ʦar/

Substantiv

Declinarea substantivului sorțar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sorțar	sorțari
Articulat	sorțarul	sorțarii
Genitiv-Dativ	sorțarului	sorțarilor
Vocativ	sorțarule	sorțarilor

1. tânăr care (potrivit unui vechi sistem de recrutare) trăgea la sorți pentru a fi repartizat la o anumită armă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online