sorbită

română

Etimologie

Din franceză sorbite, germană Sorbit.

Pronunție

• AFI: /sor'bi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului sorbită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sorbită	invariabil
Articulat	sorbita	invariabil
Genitiv-Dativ	sorbitei	invariabil
Vocativ	sorbită	invariabil

1. constituent structural moale și maleabil al oțelului tratat termic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• borșita
• broșați
• borăști
• obârșit

Referințe

• DEX '98 via DEX online