sorti

română

Etimologie

Din soartă.

Pronunție

• AFI: /sor'ti/

Verb

Conjugarea verbului sorti
Infinitiv	a sorti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sortesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sortească
Participiu	sortit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (în superstiții) a hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina.

Cuvinte derivate

• sortire
• sortit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rosti
• roșit
• sorit

Referințe

• DEX '98 via dexonline