sorti

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din soartă.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
sorti
Infinitiv a sorti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sortesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sortească
Participiu sortit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (în superstiții) a hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe