spânțuire
Etimologie
Din spânțui.
Pronunție
- AFI: /spɨn.ʦu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului spânțuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spânțuire | spânțuiri |
| Articulat | spânțuirea | spânțuirile |
| Genitiv-Dativ | spânțuirii | spânțuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a spânțui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri