spăimânta

română

Etimologie

Din latină *expavimentare.

Pronunție

• AFI: /spəj.mɨn'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) spăimânta
Infinitiv	a (se) spăimânta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) spăimânt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) spăimânte
Participiu	spăimântat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) (înv. și pop.) a (se) înspăimânta.

Cuvinte derivate

• spăimântare
• spăimântat
• spăimântos
• spăimântător
• înspăimânta

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online