spărtură

română

Etimologie

Din spart + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /spər'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului spărtură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spărtură	spărturi
Articulat	spărtura	spărturile
Genitiv-Dativ	spărturii	spărturilor
Vocativ	spărtură	spărturilor

1. crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere.
2. ciob, așchie (produse prin spargere).
3. (fig.) dezbinare, disensiune, ruptură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online