spătărie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din spătar + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /spə.tə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
spătărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spătărie spătării
Articulat spătăria spătăriile
Genitiv-Dativ spătăriei spătăriilor
Vocativ spătărie spătăriilor
  1. demnitatea, rangul de (mare) spătar.
  2. instituție condusă de (marele) spătar; clădire în care funcționa această instituție.
  3. sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe