speță

română

Etimologie

Din germană Spezies, franceză espèce.

Pronunție

• AFI: /'spe.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului speță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	speță	spețe
Articulat	speța	spețele
Genitiv-Dativ	speței	spețelor
Vocativ	speță	spețelor

1. specie.
2. pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicție.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În speță = în cazul de față, în cazul dat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• paște
• stepa

Referințe

• DEX '98 via DEX online