spintecătură
Etimologie
Din a spinteca + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /spin.te.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului spintecătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spintecătură | spintecături |
| Articulat | spintecătura | spintecăturile |
| Genitiv-Dativ | spintecăturii | spintecăturilor |
| Vocativ | spintecătură | spintecăturilor |
- tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online