spiona

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană spionieren, italiană spionare Confer franceză espionner.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
spiona
Infinitiv a spiona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
spionez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să spioneze
Participiu spionat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un alt stat și a le transmite altui stat.
  2. (v.tranz. refl. recipr.) a (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate.
  3. (v.tranz. refl. recipr.) a (se) privi, a (se) urmări pe furiș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe