spoitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a spoi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /spo.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
spoitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spoitor spoitori
Articulat spoitorul spoitorii
Genitiv-Dativ spoitorului spoitorilor
Vocativ spoitorule spoitorilor
  1. persoană care se ocupă cu spoitul (vaselor de bucătărie).

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
spoitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spoitor spoitoare
Articulat spoitorul spoitoarele
Genitiv-Dativ spoitorului spoitoarelor
Vocativ spoitorule spoitoarelor
  1. (reg.) bidinea.


Traduceri

Anagrame

Referințe