spotter

De la Wikționar, dicționarul liber

daneză

(dansk)

Etimologie

Din spotte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de prezent pentru spotte.




engleză

(English)

Etimologie

Din verbul (to) spot („a vedea, a identifica, a distinge”) + -er.

Pronunție

  • (Anglia) AFI: /ˈspɒtə(ɹ)/
  • (SUA) AFI: /ˈspɑtɚ/


Substantiv

spotter, pl. spotters

  1. supraveghetor
    The spotter watched while the conductor collected tickets.
  2. (p.ext.) pânditor, pândar
  3. (mil.) cercetaș
  4. (sport) observator
  5. (sport, halterofilie) cel care supraveghează o persoană care ridică greutăți, în caz că nu este capabil să finalizeze exercițiul
  6. (în SUA; constr.) macaragiu, macaragist

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=spotter&oldid=939409”