sprăhuire
Etimologie
Din sprăhui.
Pronunție
- AFI: /sprə.hu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului sprăhuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sprăhuire | sprăhuiri |
| Articulat | sprăhuirea | sprăhuirile |
| Genitiv-Dativ | sprăhuirii | sprăhuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a sprăhui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri