sprijinitor

română

Din a sprijini + sufixul -tor.

Declinarea substantivului sprijinitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sprijinitoare	sprijinitoare
Articulat	sprijinitoarea	sprijinitoarele
Genitiv-Dativ	sprijinitoarei	sprijinitoarelor
Vocativ	sprijinitoareo	sprijinitoarelor

Declinarea adjectivului sprijinitor
	Singular	Plural
Masculin	sprijinitor	sprijinitori
Feminin	sprijinitoare	sprijinitoare
Neutru	sprijinitor	sprijinitoare

care servește să susțină, să proptească ceva.
( fig.) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva.

Declinarea substantivului sprijinitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sprijinitor	sprijinitori
Articulat	sprijinitorul	sprijinitorii
Genitiv-Dativ	sprijinitorului	sprijinitorilor
Vocativ	sprijinitorule	sprijinitorilor

( fig.) persoană care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva.