sprinta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză sprinter.

Pronunție

  • AFI: /sprin'ta/


Verb


Conjugarea verbului
sprinta
Infinitiv a sprinta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sprintez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sprinteze
Participiu sprintat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă).

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din sprint.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
sprinta
Activ Pasiv
Infinitiv sprinta sprintas
Prezent sprintar sprintas
Perfect sprintade sprintades
Supin sprintat sprintats
Imperativ sprinta
Participiu
Prezent sprintande, sprintandes
Perfect sprintad
  1. a sprinta
    Jag var tvungen att sprinta den sista biten.

Cuvinte derivate