spuntare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din s- + punto.

Pronunție

• AFI: /spun'tare/

Verb

1. a rupe (vârful creionului etc.)
2. a tăia, a reteza (mustața, un fitil, mucul etc.)
3. a bifa
4. a germina, a încolți, a înmuguri
5. (despre soare, lună) a se arăta, a se înălța, a răsări
6. a se crăpa de ziuă, a se face ziuă
7. a se vinde la (un anumit preț)
8. (despre dinți) a crește
9. a apărea, a se ivi, a se arăta, a se spunta

Cuvinte derivate

• spuntarsi

Substantiv

spuntare m., spuntari pl.

1. înălțare, răsărit

Referințe

• Treccani.it