spuntare

De la Wikționar, dicționarul liber

italiană

(italiano)

Etimologie

Din s- + punto.

Pronunție

  • AFI: /spun'tare/


Verb

  1. a rupe (vârful creionului etc.)
  2. a tăia, a reteza (mustața, un fitil, mucul etc.)
  3. a bifa
  4. a germina, a încolți, a înmuguri
  5. (despre soare, lună) a se arăta, a se înălța, a răsări
  6. a se crăpa de ziuă, a se face ziuă
  7. a se vinde la (un anumit preț)
  8. (despre dinți) a crește
  9. a apărea, a se ivi, a se arăta, a se spunta

Cuvinte derivate


Substantiv

spuntare m., spuntari pl.

  1. înălțare, răsărit

Referințe