stârnire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din stârni.

Pronunție

  • AFI: /stɨr'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
stârnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stârnire stârniri
Articulat stârnirea stârnirile
Genitiv-Dativ stârnirii stârnirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a stârni și rezultatul ei.


Traduceri