stârnitoare
română
Etimologie
Din stârnitor.
Pronunție
- AFI: /stɨr.ni'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului stârnitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stârnitoare | stârnitoare |
| Articulat | stârnitoarea | stârnitoarele |
| Genitiv-Dativ | stârnitoarei | stârnitoarelor |
| Vocativ | stârnitoareo | stârnitoarelor |
- prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online