stăpânire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din stăpâni.

Pronunție

  • AFI: /stə.pɨ'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
stăpânire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stăpânire stăpâniri
Articulat stăpânirea stăpânirile
Dativ-Genitiv stăpânirii stăpânirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a stăpâni și rezultatul ei.


Traduceri