stăpânire
română
Etimologie
Din stăpâni.
Pronunție
- AFI: /stə.pɨ'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului stăpânire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stăpânire | stăpâniri |
| Articulat | stăpânirea | stăpânirile |
| Genitiv-Dativ | stăpânirii | stăpânirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a stăpâni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri