stancă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din nume propriu Stanca.

Pronunție

  • AFI: /'stan.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
stancă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stancă stănci
Articulat stanca stăncile
Genitiv-Dativ stăncii stăncilor
Vocativ stancă stăncilor
  1. (ornit.; pop.) stăncuță.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe