statornici

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din statornic.

Pronunție

  • AFI: /sta.tor.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
statornici
Infinitiv a statornici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
statornicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să statornicească
Participiu statornicit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent).
  2. (v.tranz.) a fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe